Cât de îndepărtate sunt cărnurile noastre
dansând pe parchetul click clack de la etajul 2
fără să se atingă
îşi urmează drumul prestabilit din leagăn
Asemenea stări de graţie se plătesc şi cu viaţa
(intră puţin în creierul meu
nu-i aşa că se aude un bâzâit ciudat)
Cărnurile noastre oare de ce nu au un nume?
24.10.07
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu