cofeina-n organism cât mai mecanic
în orice formă şi pe orice căi doar
doar oi scăpa de faţa asta buhăită
de somn
cât îmi lipseşte ritualul cafelei făcute de bunica
în ibricul fermecat
jumate din zaţul de ieri
aşezaţi cuminte la masa din bucătărie eu
vorbeam încontinuu
sub privirea ei blândă
deasupra mâinilor ei împreunate în poalele fustei
eh
era cel mai des rostit cuvânt al ei
la mică distanţă de
păi
şi
da...

gustul ăsta chimic nu-mbie la vorbă
sau cel puţin aşa m-am convins eu
pentru a suporta mai uşor
capcana acestei vârste
(capcana acestor patru pereţi pustii
capcana acestui oraş prea dens)

mi-e greu să ignor visul de adineauri
în care bei cafea aşezată cuminte la masa din bucătărie moartea
tace sub privirea ta blândă
şi fără nicio legătură cu restul să ştii
că am fost îndrăgostit de tine mai tare decât de mama

suntem la un tren distanţă
suficient cât tu să nu mai vezi decât tăcerea
cu care beau porcăria asta cu miros de caramel

mă duc să duc gunoiul
mă întorc şi-ţi povestesc
de ce nu cred în dumnezeu
deşi cred că e bine că tu mergi la biserică