întâlnirea (siderală a) celor două cupluri
(cel enervant de perfect
şi cel enervant de fericit
pe maria rosetti
în faţă la la cena

unul din momentele alea
ce merită înscrise
în calendarul clişeelor
de iarnă)

nicăieri niciodată
nu-şi vor mai încrucişa privirile
(atât de intens)
şi nu-şi vor mai evita zâmbetele (ruşinate de propria ipocrizie)
doi blonzi (atât de enervant de inteligenţi
sau doar enervant de frumoşi şi liberi)

în timp ce

fetele lor (cu trăsături atât de ireal de greu de reţinut
şi doar prin asta superbe)
schimbă nimicuri (ce nu pot lega
două neanturi
prea mari pentru a încăpea în fericirea vâscoasă ce-i separă)

cofeina-n organism cât mai mecanic
în orice formă şi pe orice căi doar
doar oi scăpa de faţa asta buhăită
de somn
cât îmi lipseşte ritualul cafelei făcute de bunica
în ibricul fermecat
jumate din zaţul de ieri
aşezaţi cuminte la masa din bucătărie eu
vorbeam încontinuu
sub privirea ei blândă
deasupra mâinilor ei împreunate în poalele fustei
eh
era cel mai des rostit cuvânt al ei
la mică distanţă de
păi
şi
da...

gustul ăsta chimic nu-mbie la vorbă
sau cel puţin aşa m-am convins eu
pentru a suporta mai uşor
capcana acestei vârste
(capcana acestor patru pereţi pustii
capcana acestui oraş prea dens)

mi-e greu să ignor visul de adineauri
în care bei cafea aşezată cuminte la masa din bucătărie moartea
tace sub privirea ta blândă
şi fără nicio legătură cu restul să ştii
că am fost îndrăgostit de tine mai tare decât de mama

suntem la un tren distanţă
suficient cât tu să nu mai vezi decât tăcerea
cu care beau porcăria asta cu miros de caramel

mă duc să duc gunoiul
mă întorc şi-ţi povestesc
de ce nu cred în dumnezeu
deşi cred că e bine că tu mergi la biserică

ziua s-a terminat ca orice altă ceartă între iubiţi
cu lacrimi, transpiraţie şi lichide seminale

şi fabulez
ce februarie nebun
mai ales pentru vărsători, îmbătrânesc cu un an pe capete
îşi recalculează vârstele, mai scad sau mai adaugă un vis

când mă lipesc de ea mă apucă dorul de ea
văd în mirosul nostru comun
ud de transpiraţie
finalul inevitabil

oare la asta se referă toată porcăria aia cu eros şi thanatos

ce mai contează
sunt viu
restul e doar un voal care ascunde
moartea (cât de teamă mi-a fost să le spun lucrurilor pe nume
iartă-mă iubita
că până acum nu ţi-am recunoscut cât de puţin înţeleg din tot ce ni se întâmplă)