În paranteză fie spus,
(bine că eşti tu dăştept)
nu suport romanele lungi
(pentru că nu le-nţelegi)
în care povestea este artificial umflată astfel încât să pară a spune ceva extrem de deştept,
(văleeeeu)
când de fapt nu spune mai nimic şi încearcă doar să ne convingă de geniul autorului nemuritor.
(tu te auzi vorbind?)

Avem cu toţii nevoie de o voce critică
(ia să te vedem, prostule, cum scapi de cacofonie)
...
prin care
(puteam să jur... slăbuţ)
să evităm această artificialitate "creativă"
(deci puteam să jur că o să bagi ghilimele cu degetele)
şi să ne asumăm cât se poate de sincer rolul pe această planetă.
(şi-acum ce-ai mai vrea? aplauze?)
Vă mulţumesc.
(Şi să ne pupaţi în cur!)