universul doarme cuibărit pe umărul meu drept
expiră nemișcat milioane de galaxii și sute de mii de căi stelare de 16 ori pe minut cosmic
perfect inconștient de dispariția în neant a sute de civilizații avansate pe care simpla sa existență o provoacă în fiecare minut
universul se trezește și îmi spune grăbit că nu e nevoie de un al doilea vers
pentru că tocmai ce a visat cum cineva m-a bătut pe umăr în timp ce mă plimbam prin parc
nu vă supărați
ăsta e universul dumneavoastră
l-am găsit pe jos
era să calce un copil pe el