Şoareci aurii

Şi când sunt mai trist îmi amintesc

cum după ce a absolvit Artele 

s-a angajat şi
patronul l-a pus să deseneze doi şoricei

şi pentru că nu i-a plăcut ce a primit

artistul a mai ilustrat o pereche

şi apoi timp de o lună a fost obligat să deseneze

încontinuu zeci de perechi

de şoricei

devenise atât de disperat încât şoriceii

împrumutau faţa patronului şi a soţiei sale durdulii

şi doar în somn înţelegea clar că

un şoarece pe care îl prinzi şi îl pupi pe botişor

îi dai drumul şi petreci tot restul vieţii căutând acelaşi şoricel

e şoarecele pe care îl găseşti gras fericit cu sute de moştenitori

îi spui că îl iubeşti ca pe şoarecii pe care îi desenezi

îl descrii îl înţelegi încerci să ţi-l apropii

în toate felurile vii sau desenate

te gândeşti la el ca pescarul la peştele

cel mare prins pradă şi

care în loc să prepare o ciorbă din el

să-şi facă pozele obligatorii cu un hoit

să-şi fută placid nevasta grasă şi excitată de pescarul din el

el pupă peştele pe botul rănit de cârlig

îi spune te iubesc

„îţi mulţumesc pentru tot

m-ai salvat de la nemurire

sunt fericit să te cunosc

eşti cel mai mare

ca şi mine

peşte şef peste şefi

un peştef bossule îţi dau drumul

şi de fiecare dată când voi prinde un alt peşte

mai mare ca tine

îl voi pupa ca pe un frate reîntâlnit după ani de pribegie

vei fi amintirea cea sfântă a vieţii care curge

şi se scurge prin noi din noi în noi printre noi ca noi

îţi voi da drumul

libertatea mea este şi a ta

dacă tu poţi să mori

pot şi eu

o peşte al curgerii

bârfele care ne leagă sunt adevărate

ştiu că o statuie cu mine pescar

te conţine şi pe tine

nu mare nu mic

vechimea pe care refuz să o devorez prin tine

este oaza din micimea mea

pe care dacă o pârjolesc şi o ard în tigaia

fierbinte plină cu ulei 

eşti sfântul mâine din prezentul cel murdar

de toate păcatele şi excesele trecutului din aval

tu-mi vei da curgerea pe care nimeni nu mi-o va putea îndigui.

Te voi hrăni cu şoareci şi crisalide şi degete de leproşi şi cangrenoşi

şi împreună o să renaştem purificaţi”

şi fix când a visat cum spune aceste ultime aiureli

s-a trezit, a desenat un şoarece care nu semăna cu nimic

din ce văzuse până atunci

şi patronului i-a plăcut şi niciodată

nu a mai fost nevoit să deseneze şoricei

pentru a nu muri de foame.